...cauta sensul, gandeste incolo si incoace
Caci pentru el ar fi cel mai bine
Sa alunge nefericirea ...
Cantari indepartate este sesnul lui
catre peripetii salbatice...
In trenuri, vapoare si calesti gandeste el, si ea la nemurirea
Sa zboare ca sa vada lumea de sus ...
| Octavian Goga În munţi Voi, munţilor mândri, moşnegi cununaţi Cu stelele bolţii albastre, În leagănul vostru de codri şi stânci Dorm toate poveştile noastre. Alături de şoimii cu ochii aprinşi, Din tainica voastră dumbravă, Se-nalţă-ndrăzneţe-n lumina din cer Şi visele noastre de slavă. În voi îşi deşteaptă plânsorile ei Frumoasa mea ţară săracă, Cu braţe lipsite de-al luptei fior Şi buze ursite să tacă. La voi vine jalea-i când vifor păgân Purcede strigarea să-i frângă, În cântec o schimbă pădurea de brazi Şi-n lume-o trimite să plângă. La voi mă îndrumă-n cărările ei Şi biata mea soartă pribeagă, Pădurea cea veşnic lipsită de somn Mi-e sfântă şi-atâta de dragă. Cântarea măiastră din codrii cărunţi Dă strunelor mele povaţă, Şi-o mândră poveste strivită de vremi Truditul meu suflet învaţă. Din culmea pleşuvă cu creştetul alb Privirile-mi zboară departe, Şi-n mintea supusă tresare aprins Fiorul măririlor moarte. Un vaier amarnic se zbate-n amurg Şi stăruie-n zvonuri de ape, Al munţilor vaier mă zbuciumă-n piept Şi-mi tremură plânsu-n pleoape. O vitregă soartă, cu patima ei, Pe-ntinsele culmi şi poiene, În vremuri pitice, iubirii de fraţi Ziditu-i-a graniţi viclene... A pus miezuine şi stavil-a pus, Rupându-vă creştetu-n două, Când Domnul, stăpân pe pământ şi pe cer, Pe voi v-a dat, munţilor, nouă! Vă arde ruşinea din creştet, ades' Voi aspră porniţi vijelie - Şi sufletu-mi lacom vă soarbe atunci Năprasnica voastră mânie! Din urletul vostru sub cerul aprins, Din ploaia de trăsnete grele S-a naşte odată, plutind peste vremi, Cântarea cântărilor mele! Octavian Goga |
